24 Iulie 2015

Să ajung pe Vf. Moldoveanu era un obiectiv pe care l-am amânat vreo 2 ani. Fie pentru că nu am găsit timpul și persoana cu care să merg, fie pentru că mă gândeam că este un traseu destul de lung și va trebui să îl parcurg în 2 zile, cu înnoptare la Cabana Podragu – ceea ce nu îmi doream.

Acum, privind la ziua traseului, mă gândesc că am făcut bine că am amânat-o pentru că între timp am mai câștigat ceva rezistentă fizică și am dus traseul la bun sfârșit într-o singură zi fără să riscăm să ne prindă noaptea pe munte.

Am ajuns de vineri seară în Arefu, ne-am cazat și ne-am pregătit de drum, urma să ne trezim la 5.30 dimineața.

Din Arefu și până la Bâlea Lac sunt 55 de km. pe Transfăgărășan, distanță care se parcurge în 1 oră și jumătate cu mașina.

Este ora 7 dimineața, se anunță o zi frumoasă, soarele strălucește, însă la Balea Lac sunt abia 10 grade.

Ne pregătim să urcăm pe Șaua Capra (2315 m.) și Lacul Capra. Imediat ce ajungem pe șa, observăm Lacul Capra încălzit de soare și mult corturi campate. În această zonă sunt foarte mulți turiști străini ce fac trasee și campează la cort. 80% din cei cu care ne-am întâlnit pe drum erau străini.

Urmează Portița Arpașului (alt. 2175m) și “La trei pași de moarte”, loc care are o denumire puțin înfricoșătoare, dar în realitate nu este chiar așa. Este o coborâre abruptă, cu lanțuri, care necesită atenție sporită. De altfel este și una din porțiunile care ar putea pune probleme celor puțin fricoși.

Din acest moment începem să zărim destinația noastră finală – “trapezul” format din Vf. Viștea Mare și Vf. Moldoveanu. Este momentul în care ne dăm seama și cât de mult mai avem de mers, câte vârfuri mai avem de traversat…multe!

Urmează Șaua Vartopului (alt.2290m) și Arpasul Mare (alt.2468m) care este așa de ușor la coborâre, dar care ne va face mari problem la întoarcere pentru că va trebui să îl urcăm 😀

După Piciorul Mircii (alt. 2471m) dăm de Lacul Podul Giurgiului (alt.2226m) unde facem și o pauză de masă. De aici se poate lua apă (noi am “alimentat” la întoarcere pentru că rămăsesem fără un strop de apă), dar, nu din lac, ci din izvorul care curge de sub lac, aceasta fiind potabilă (ne-a spus nouă un salvamont 😉 )

Ne îndreptăm apoi spre Șaua Podragului (alt.2307m) – Șaua Ucei Mari (alt.2220m) – Șaua Orzanelor (alt.2305m) diferență de nivel dintre aceste culmi variază puțin, însă distanța dintre ele este destul de mare.

Spre capătul drumului, după ce ai urmărit câteva ore Moldoveanu, te izbești de pieptul Viștei Mari, o urcare susținută, care îți stoarce și ultimele picături de putere rămase.

Odată ajuns pe Viștea zici că gata, mai ai 15 metri de urcat și ai ajuns pe Vf. Moldoveanu. Dar nu, mai ai 15 metri de urcat și un hău de trecut pe lanț, unde dacă ai noroc aștepți alți 10 oameni să treacă, și asculți sfaturi de consiliere psihologică pentru cei care s-au gândit să se blocheze chiar aici 😀

Acum, după ce ai scăpat și din trecerea asta, te bucuri de priveliștea extraordinară de pe acoperișul României, dar fără să îți dai seama că trebuie să te și întorci pe același drum 😀

Am ajuns la ora 14.30 pe vârf, este aglomerație mare de turiști veniți pe drumuri diferite care așteaptă să facă o poză cu faimoasa plăcuță și steagul României.

Nu putem să zăbovim prea mult pentru că suntem contra timp și tocmai ce s-au strâns niște nori de toată frumusețea deasupra noastră și începe să picure.

Trecerea din sens opus este ceva mai solicitantă, rezervele de energie sunt pe terminate, picioarele au obosit, articulațiile și spatele ne dor… 🙁

Întoarcerea devine cu adevărat grea la Lacul Podul Giurgiului, când trebuie să urci Piciorul Mircii și apoi Arpasul Mare. Nu degeaba i se spune “Mare”, ne-a pus la grea încercare și încep să îi încurajez pe cei din grup să continue, fără să mă plâng prea mult, nu de asta era nevoie atunci.

Începem să fim presați de timp, soarele apune și nu vrem să ne apuce întunericul pe coborârea spre Balea Lac, destul de abruptă.

Trecem iar pe lângă lacul Capra, aglomerație mare, multe corturi și oameni senini în timp ce noi eram lihniți de puteri și abia mai trăgeam de picioare, dar ne simțeam în siguranță, încă era lumină cât să ajungem la Bâlea.

Am ajuns în sfârșit în Șaua Caprei, este ora 20.30 și soarele apune frumos peste Lacul Bâlea și ne luminează și nouă drumul. Suntem în lumina reflectoareleor pentru această zi istovitoare, îmi spun eu în gând. 😀

Concluzii finale:

–             traseul Bâlea Lac – Vf. Moldoveanu și retur este un traseu foarte lung – 28 km. – și istovitor dacă îl parcurgeți într-o singură zi, așa cum am facut noi. Altfel, se poate parcurge în 2 zile fără să fie un traseu dificil. Se înnoptează la Cabana Podragu;

–             noi am parcurs traseul în 13 ore, din care aproximativ o oră jumătate pauză de odihnă, masă;

–              am avut nevoie de 3litri de apă de persoană (2 litri în bagaj + 1 litru din izvor);

–             nu este recomandat începătorilor sau celor fără o rezistență fizică bună;

–             soarele arde foarte tare pe culmi, noi nu am avut cremă de protecție solară și ne-am ales cu arsuri pe mâini/picioare/față (voi să nu faceți la fel pentru că e dureros);

–             deși vremea a fost superbă pe traseu, când am ajuns pe vârf s-au strâns norii și a început ploaia (să aveți o pelerină de ploaie cu voi) .

Iată traseul complet:

Balea Lac (alt.2034m) – Șaua Capra (alt.2315m) – Lacul Capra (alt.2249m) – Portița Arpasului (alt. 2175m) – La trei pași de moarte” – Șaua Vartopului (alt.2290m) – Arpașul Mare (alt.2468m) – piciorul Mircii (alt. 2471m) – Iezerul Podul Giurgiului (alt.2226m) – Șaua Podragului(alt.2307m) – Șaua Ucei Mari (alt.2220m) – Șaua Orzanelor (alt.2305m) – Vf. Viștea Mare (alt. 2527m) – Vf. Moldoveanu (alt.2544m)