Dupa cele 2 încercări timide de alergare în competiție de anul acesta, mi-am dorit să încerc și o alergare pe distanță lungă, așa că m-am înscris la Semimaratonul International București, o decizie nebunească aș spune, care a avut loc pe 17 Mai 2015.
Am inceput și pregatirea din timp, însă este o diferență majoră între probele scurte de 5, 10 km și una de 21 km. Datele problemei se schimbă, trebuie să îți dozezi eficient energia și să îți cunosti bine corpul. Așa că am crescut antrenamentele spre 10 km., cu încercări timide spre 15 km., dar nu am alergat niciodată mai mult de atât.
Cu o săptămână înaintea evenimentului am încetat antrenamentele pentru a fi complet odihnită în ziua cea mare.
Emoțiile au început cu o seară înaintea evenimentului și au ținut până când m-am aliniat la linia de START alături de alți 10,000 de participanți în Piața Constituției. Aveam cu mine playlist-ul preferat, un shot energizant Isostar și un gel de la Sis.
Se dă startul și abia dupa 40 de secunde trec de linia de Start, atât de aglomerat a fost. Până la Piața Unirii alergrea este atat de frumoasă: muzică, fotografii, încurajări de pe margine, bulevardul gol plin de alergători și fântâni arteziene, dar și impulsul de a începe cursa “în forță”.
Astfel ca la km. 2, la Piața Unirii, deja mă simțeam obosită și îmi puneam întrebari existențiale: “Ce-a fost în capul meu când m-am înscris?!”, m-aș fi oprit în momentul acela în loc 😀
Am inceput să intru în ritm și până la Piața Muncii parcă au zburat kilometrii fără să simt vreun pic de oboseală. Întoarcem la Diham și intrăm în Arena Națională pentru un tur. Aici este și km. 8. La km. 10 am luat jumătate din gelul isotonic energizant de la Sis care și-a făcut efectul în urmatoarele 5 minute și am simtit că prind putere, mi-a fost de ajutor. La km. 14 iau și jumatatea cealată de gel și mă simt în stare sa duc cursa la final în timpul propus – 2 ore. Greul a inceput la km. 17 când am simțit o durere puternică de ficat, durere ce mi-a încetinit ritmul de la 6 min/km. la 6.33 min/km. și nu m-a slăbit până la FINISH.
A fost trist să văd cum trec pe lângă mine pacemaker-ii de 2 ore și să îmi dau seama că nu îi pot ajunge din cauza durerii…
Am ajuns și la FINISH, iar cronometrul indica 2 ore și 7 minute iar eu îmi promit solemn să îmi iau revanșa la ediția din toamnă 🙂