Despre traseul până la Valea Urșilor puteți citi în acest articol.
Am ajuns vineri dimineață la ora 10 la Plaiul Foii, la ora 11 eram deja la baza muntelui, nerăbdători să continuăm drumul abandonat data trecută.
De data aceasta, facem doar o oră până la Refugiul Diana, știam deja traseul și am avut doar “voinici” în echipă, astfel că s-a redus timpul de urcare 🙂
Cum vă spuneam, de la Refugiul Diana pornesc mai multe trasee, noi am ales să mergem pe traseul Vf. Padina Popii, 4 ore după indicator. Zis și făcut, o luăm din loc! Traseul începe cu o potecă și devine din ce în ce mai dificil, grohotișul își face apariția încet, dar sigur, astfel că la un moment dat, în pantă, îți alunecă picioarele cu tot cu pietrele de sub.
Trebuie să pășiți foarte atent, o să urcați astfel aproximativ o oră. Traseul devine tot mai abrupt, apar și câteva lanțuri și o urcare foarte înclinată pe pietre.
În sfârșit ajungem “sus” și admirăm privelistea: stanca în toate părțile, vegetația a rămas în vale. Mai mergem o oră și am ajuns la Vf. Padina Popii, 2018 m.
De aici puteți merge pe creastă o oră și veți ajunge la Vf. Ascuțit - 2150 m. Am făcut o pauză de aprox. o oră și am admirat priveliștea din jur: stânci, arbuști, flori de munte; as fi tras un pui de somn :D. Este foarte cald pentru luna iunie iar soarele ne luminează/încălzește urcarea.
Recomand haine subțiri (pantaloni scurți, tricou) pentru această perioadă a anului.
La întoarcere, am decis să schimbăm traseul, întrucât am văzut că mai este o variantă de coborâre spre Refugiul Diana, același timp, dar este cumva prin “spatele” vârfului. S-a dovedit a fi o decizie bună, pentru că această parte era umbrită, iar la 200 m. de coborâre apare și un izvor cu apă rece și limpede, avea chiar și o cană pentru a umple sticla. Foarte bună apa, în ciuda sfaturilor de a nu bea apă din izvoarele de pe munte, nu am suferit efecte adverse.
Și această parte este plină de grohotiș, aluneci foarte ușor, nu de puține ori m-am trezit în fund 😀 După aprox. 2 ore ajungem la refugiu, facem o mică pauză și continuăm spre Plaiul Foii.
La coborâre încep să simt că genunchiul drept nu mai face față și are nevoie de odihnă, mă bucur că mai avem doar puțin până jos.
Căsuța din poză este “Casa Crăița” și a fost de basm! Aranjată simplu, dar cu gust, curată, perfectă pentru 4 persoane, cum eram noi. Nu pierdem prea mult timpul, am mâncat la Pensiunea “Plaiul Foii” și ne ducem la somn pentru că mâine avem un alt traseul mai greu.
Dificultate: medie
Timp conform indicatoare: 6 h; timpul nostru: 4.5 h
Altitudine maximă atinsă: 2018 m.
Perioadă: 23 Iunie 2013
You may also like
Mai Andrei, data viitoare sa imi zici ce ai de gand sa faci, ca te ajuta bataiu’ cu toate informatiile, bine stocate pe hardul propriu si intern! Asadar si prin urmare, in primul rand, io sunt ala micu’, negru si urat! Si cam fricos din fire! Personajul cel mai pasnic din orice combinatie de grup posibila! Despre drumetie, ce sa zic, super tura la super vremuri, cu super dotarile si accesoriile adunate de pe unde am gasit si noi prin boxele comuniste nelovite inca de nebunia capitalista! Un rezumat al ideilor principale ar fi: plecare din Constanta dupa-amiaza cu trenul personal, schimbare de tren in Ploiesti la miezul noptii, tot personal si ala, inca unul de dimineata in Brasov (personal, evident), si tot de dimineata sosire in Zarnesti. Nici nu vazuseram brazii si deja cedasera niste rucsaci si niscai bocanci, probleme rezolvate cu istetime pionereasca si ac si ata de la o babuta care iscodea cu noaptea-n cap lumea ce trecea prin fata portii! Au urmat: (ne)somnul de peste noapte cu frica de ursi in corturile montate-n panta in fata la Cabana Curmatura, celebrele ciorbite la plic facute corespunzator de tine pe buteliile minuscule cumparate de la rusi , ciorbite in care cautam cu disperare ba o perisoara, ba o fideluta, dupa caz. Ramane celebra plimbarea la Varful Ascutit si goana dupa apa . Imi aduc aminte cum mi-a cazut sticla de 2 litri de apa in prapastie in timp ce vorbeam la primul meu telefon mobil, un Mitsubishi Trium, dotat cu o antena numa’ buna de speriat ursu’ in cazu’ in care ii treceau niscai idei necurate vis-a-vis de persoanele noastre! 2 litri de apa duse pe apa sambetei si o mica contributie personala si involuntara la poluarea prapastiei respective cu niste plastic de care sigur nu va scapa in urmatorii 100 de ani ! Dupa aia tu cu Ovidiu ati facut o mica preumblare pe la Diana, in timp ce io cu Andrei am strabatut creasta pana la Ascutit, timp in care ne-am delectat pupilele gustative si ne-am potolit oleaca setea cu mult ravnitu’ compot de ananas, compot de care voi nu prea ati avut parte! Si cum pe vremurile alea lumea era mai egoista, nici voi, si nici noi nu am avut parte de apa in adevaratul sens al cuvantului pana la Ascutit, unde niste cetateni binevoitori (2 baieti si o fata dragutica dar cam negricioasa) au impartit treimea de apa ramasa in sticluta lor proprie si personala. A urmat buleala la picior al lui Andrei pe drumul de intoarcere, din nou somn la Curmatura intrerupt de pietrele deranjate de petrecaretii ce-si aveau cortul mai la panta in sus de noi, tolaneala de a doua zi tot la Curmatura, ca deh, organismul cerea (mai putin Andrei nu tu) care, de voie, de nevoie, a facut un drum pana in Zarnesti sa ne cumpere ciocolata si bere )! A urmat plimbarea pana La Table (sper sa nu gresesc) in care tot Andrei a patentat expresiile inca 5 minute de odihna si mai vreau putina apa , ploaia din noapte respectiva in care tot Andrei a fost eroul (a uitat fereastra deschisa la cort si s-a inundat (in paranteza fie spus, lucru important de mentionat, eram 4 insi cu 3 corturi in care incapeau 8 persoane), spalatul pe fata de a doua zi dimineata in raul din apropiere in timp ce in amonte niste rusoaice mai mult sau mai putin bune se duseau prin partile esentiale, despartirea de Andrei de a doua zi (deja echipamentul lui era depasit moral si fizic pentru ce ne propusesem noi, respectiv traseul La Lanturi, urcusul la Om pe care tu aveai de gand sa il abandonezi din motive de sanatate (noroc cu Ion asa il chema pe tipul din Oradea care era in plimbare cu verisoara lui prin zona si care s-a oferit galant sa te ajute), intalnirea pe creasta cu un nene de vreo 50 de ani care isi facea incalzirea prin zona si isi odihnea oasele pe o petrisica, in timp ce se curata intre degetele de diverse impuritati adunate fara voia lui de pe traseu! Si a mai fost cireasa de pe visina, coborarea pe La Lanturi, in zumzet de tunete si cu promisiuni ferme facute de mine in sinea sinelui meu ca nu ma voi mai lua dupa tine in viitor! Am ajuns cu bine in Plaiu’ Foii, tocmai la tanc, ploaia incepand in forta dupa ce ne-am montat corturile si ne-am desfacut berile! Noaptea am dormit cu frica de tunete si fulgere, dupa care a doua zi am pornit agale spre casa, murati pana la piele, cam fara bani de tren si satul de atatea frici la care am fost supus in cele cateva zile petrecute in Crai! Cam asta a fost rezumatul ideilor principale, pe care, daca doresti, le voi dezvolta diseara la o bere! Numa’ bine!